joi, 27 iulie 2017

Vorbe

Vorbe bune, vorbe rele,
Supte-n gând
de lacrimi grele.

Vorbe coapte sau necoapte,
Spuse-n șoaptă
dar nu în șoapte.
Vorbe care-ați fost uitate,
îngropate,
dezgropate...

Vorbe tandre de iubire,
adormite-n amintire
și țesute
fire,
fire.
Ce-au urzit multe minciuni
și pe cap au pus cununi.

Vorbe pline, vorbe goale,
Vorbe strânse-n călimare,
Ce așteaptă pana fină
care vorba ta ți-alină
ca iubirea cea senină.

Tot mereu legați de gânduri,
scrise-n rânduri,
alte rânduri:
rânduri-gânduri,
gânduri-rânduri...

Vorbe calde, vorbe reci,
Întinzi mâna apoi pleci,
doar cu visul mă petreci,
când prin gândri îmi mai treci...

&&&

Dar eu nu-mi ascund mesajul,
nici în vorbe preafrumoase,
Și nu îmi îmbăt cuvântul
în spoială
de palate luminoase.

Eu doar vorba mea din gând
o înalț acum spre tine,
Să te însoțească-n timp,
chiar și-n nopțile senine,
nopți mai goale
sau
mai pline...

În Edenul pregătit

Urc o treptă,
înc-o treaptă,
zâna, ce-o aștept
de veacuri, îmi presară
flori de nalbă...

peste piept,
peste mormânt.

Simt bucățile din trupu-mi
cum se înalță
rând pe rând,
și se așază peste tine.

Noaptea albă ce-o aștepți
s-a pornit acum,
revine...
Lacrima din ochii tăi
se revarsă
peste lume .

Lumea lumii de lumină,
Mie luna-n astă seară,
mi-este luna cea mai plină.

Și aștept
doar trupu-ți dulce,
fără lacrimi,
În Edenul pregătit,
să-l pot duce,
fără patimi.

Să ne pregătim în taină,
fiecare,
câte-o cruce.

Apoi,
viii să se-nchine
trupurilor aplecate,
care-acum mai stau legate,
mâna dreaptă de cea stângă,
lacrima să nu mai plângă,
să se curățe prin rouă,
gânduri,
ce se împreună
astăzi, două.

Trupul nostru,
refăcut acum, de mine
îl trimit, în dar spre tine,
ca pe un duh necunoscut
ce alăturea ne ține:
eu, cu umbra ta de gând...
tu, cu mine.

Și-om trăi nedespărțiți,
până cerul ne mai ține:
tu, ascuns la mine-n gând,
eu , ascunsă-n gând la tine.

Un înger

Un înger, iată,
a murit,
în adormire.
Iar altu-i plânge somnul liniștii
și-ar vrea să-și vină-n fire.

Un înger astăzi,
a murit,
în amintire.
Și eu îi caut trupul liniștit,
țesut cu zeci de mii de fire.




Un înger
aripa și-a rupt
la tine-n poartă.
Și te întreabă liniștit
de-ar mai putea
să își croiască
o nouă soartă...


ca pe o haină de-mprumut
pe care nimeni n-o mai poatră.

Să-i fie haina lui,
de sărbătoare,
să-și apere doar oasele cu ea
și poate,,
lutul,
să-i mai simtă...
a ei răcoare

&&&

Un înger,
dimineață, s-a trezit.
Și te întreabă
de-ai gândit
că el,
aseară,
în miez de noapte,
a murit...

Reverie


Priveşte, iubite! E macul iar in floare,
Îsi strânge sângele-n obraz
Şi roua în petale.

Iar bobu-i cristalin de rouă
Te îndeamnă să mai ai răbdare,
O să-ti aduc în prag iubire nouaă

O să culeg din stele o floare a iubirii,
Îmbătată, astăzi, de-aroma fericirii.

Iar noaptea asta- noaptea noastră,
Și-a îmbrăcat doar pentru noi haina-i albastra.

Și-o lira rătăcită de-un vestic trubadur,
În drumu-i spre iubirea-i casta,
Iți cântă, azi, în piept, iubirea noastră.

Dar tu mă întrebi mereu
De ce nu simt ce e amorul,
Vreau să mă crezi, aseară,
Ţi-am răsădit în inima fiorul,
Nu ca pe un cuvânt anost,
De-o mână fadă tatuat,
Ci sacru,  aşa cum tu în mine l-ai uitat.

Și-acum aștept un semn de nemurire,
Să ştiu ca încă n-ai plecat,
Ci doar te-ai depărtat o vreme,
Să-ți strig eterna mea iubire
Cu sufletul și gând curat...

Şi mă întorc din drum,
Când însetezi de dor,
Să-ţi umezesc rănita gură
Ce tandrul meu fior.

Privește! E macul iar ăn floare
Şi îsi tremură pe fruntea noastră,
Umbra încărcată de răcoare...

Nu sunt doar vechea amintire ce-a plecat,
Sunt eu, iubita-ți neschimbată,
Ce tot te-am așteptat,

miercuri, 26 iulie 2017

-----------Din clipa aceea


În nopțile senine şi târzii
Te-ntreb mereu dacă ți-e bine
Şi mă îndemni în dezrobitul gând
Să fiu la ceas de taină iar cu tine
 
Te-ntreb şi-acum înduioșată
De-ai vrea să luăm de la-început
Povestea mea, povestea toată,
Din clipa-aceea -îndepărtată,
 
Când mâna îmi străngeai măgulitor
Şi îmi șopteai cu chip de piatră
Că-s giuvaer strălucitor,
Aprins în lumea mată.
 

Şi vorbele mi-s stele căzătoare
Pe lumea ta sau lumea toată...
Şi-ai vrea să luăm de la-început
Povestea de-unde firul ei s-a rupt
...Şi am tăcut și ai tăcut, deodată...

De ce?



De ce e noaptea-întunecată?
De ce doar ziua luminează universul?
De ce am fost atâtea nopți plecată?
De ce n-am reușit măcar o dată
Clepsidrei să îi opresc mersul?
 
De ce conduru-mi de pribeagă
Își iuțește pasul spre zarea ta albastră
Ce îmi rănește talpa cea beteagă?
 
De ce nu ai deschide-odată poarta
Să-mi leg doar rănile şi-apoi,
Să îmi oblojesc și talpa.

Să ne unim odată soarta
Cu fila, testamentul, cartea
Sau cu cerneala nesecată
Eu să-ți fiu pana, tu să-mi fii pasărea 
Ce-am fost odată...

Dragă Lume

Dragă Lume

Dragă Lume, poți tu, oare,
Peste sufletu-mi de dor,
Să-mi mai ningi ca altă dată,
Mari troiene de fior?

Să-mi aduci o iarnă dalbă,
Cu zăpadă argintie,
Să-mi cobori un înger palid,
În cămașa-i aurie?

Diadema lui de ceruri
Peste mine să o scuturi,
Ziua-n vis și noaptea-n gânduri,
Am s-alerg s-aduc săruturi...

Şi cu mâna-mi de caise,
Flori de vis şi flori de nor
Pentru cei cu inimi ninse,
Le voi răsădi cu spor.


Vorbe

Vorbe bune, vorbe rele, Supte-n gând de lacrimi grele. Vorbe coapte sau necoapte, Spuse-n șoaptă dar nu în șoapte. Vorbe care-ați fost uitat...