sâmbătă, 9 decembrie 2017

ermetică

suntem închiși
în cercuri de foc
tăcerile noastre se întretaie
în cuțite de cuvinte
aruncate pe asfalt
încă nu s-a împlinit sorocul Doamne
îngerii tăi trec prin anotimpuri inegale
cu încălțările de fier în mână
nu fac zgomote deșarte nu
ne tulbură visarea
doar pâlpâirea aripilor
ne cutremură obrazul
și noi umpluți de singurătate
privim parada sufletelor alungate
ca pe un straniu sentiment amputat

marți, 5 decembrie 2017

Plouă

Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul meu își pierde timpul,
Când privirea ta s-arată.

Tu, cu spaimă-i mângâi tâmpla,
Picură din cer lumină,
Iar iubita cea ca sfântă,
Îngenunche fantomatic, în grădină...

Plouă-încet și nu s-aude,
Dar nici valul nu s-arată,
Plouă peste trupul nostru,
Ploaia cea de altădată.


Plouă. iar, ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii -i luminată,
și iubirea nu se pierde.

vineri, 1 decembrie 2017

Reverie



Amintiri din viitor
Au înseninat cărarea,
Maci cu lacrimi de amor
În amurg pictează zarea.

O tăcere așteptată
Vine-n vise pe furiș,
O, dar parcă-întâia oară
Văd un rai de aluniș...

Și auzul meu distinge
Susurul din vise ninse,
Pe obrazul meu se stinge
Toată dalba de narcise.

Dragă liniște, din noapte,
Ai venit sau pleci în stele?
Aud mii și mii de șoapte
Peste cerul vieții mele.

Vreau cuvintele să-mi fie
Zori de zi în asfințit,
Glasul lor să-mi fie glasul
Şi ecou neamuțit...

Un pârâu își varsă vadul,
Plânge-o floare-năbușit,
Căci iubirea parc-o arde,
Noaptea-încet a tresărit...

duminică, 26 noiembrie 2017

rugă

mai îngăduie doamne gurii mele
să reverse aburul de lumină
îndreptându-mă spre maluri
trec peste hotarul neputinței
cu pantofii strâmți ai vieții
în mâna dreaptă îmi trag
picioarele arse de liniștea asta
înmugurită care îmi acoperă golul
inimii de dinafară înauntru
brațe îmbătrânite mă cuprind
amăgindu-mi ochii cu aceste
scurse primăveri iertătoare
și cerșetoare
mă supun
cu mâinile săpate
într-o tăcere albastră.

vineri, 24 noiembrie 2017

ermetică

 ermetică

sufletul meu
-pasăre amară-
îmi smulge rădăcinile
printre mâini
prefabricate
din lacrimi de soare
aprinde macii
în lanuri albastre
ca pe o candelă
a tăcerii


 সম্পূর্ণভাবে রূদ্ধ

আমার আত্মা
এটা আমার শিকড় plucks
হাত মধ্যে

সূর্যের অশ্রু থেকে
পপকর্ন হালকা
নীল ক্ষেত্রগুলিতে
একটি মোমবাতি মত
নীরবতা



герметичний

моя душа
дитяча
Це вириває мої коріння
між руками
збірний
від сльози сонця
світло попкорн
в синіх полях
як свічка
тиші


duminică, 12 noiembrie 2017

nevralgii

ființa mea nu mă mai strigă
însetată a obosit
inima nu i se mai deschide
i se zărește numai ceasul
şi eu stau în genunchi
așteptând să treacă trenul nerăbdării
prin haltele murdare câinii hoinari
îmi arată colții: ho viață nebună
sunt doar eu îmi port
peste liniile vieții
trupul răscumpărat
nimeni nu mai suflă
în opaițul nopții
orașul demult a adormit
cu fularul tras peste gură
în venele mele destupate
auziți cum trece timpul ca un
cavaler medieval
înarmat cu armură de ceață.


sâmbătă, 28 octombrie 2017

ars poetica


ars poetica

mi se îngăduie să trec
prin râuri de iluzii
,,născut, iar nu făcut,,
captiv pe un tărâm
al marilor înfrângeri
mi se permit uitările
în oase sugrumând tăceri
și acest miracol
supranumit Poezia
încă îmi ridică pleoapa
în care nu
ar mai încape
Nimeni
înaintează sufletu-mi
cu mâinile legate
de un perete trans(lucid
trupul meu cald
anume
jertfă
atârnând

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...