luni, 29 noiembrie 2010

păpușile de porțelan

doar într-o zi toridă de vară,
păpușile de porțelan își aruncă
inimile încremenite,
sparg vitrinele
și pornesc tăcute într-o procesiune
numai de ele știută spre porțile îndepărtate ale cimitirului

își strâng împrejurul trupului împuținat
pardesiele învechite(mirosind a molii sufocate în iz de naftalină),
vorbitoare ale altor vremi

cu mâinile tremurânde,
oferă trecătorilor grăbiți,
cu ochii albaștri și destinele atârnate
pe umeri, porții generoase de iluzii

orașul păpușilor este iar verde,
cimitirele din deal au cruci vii
împodobite cu flori moarte...

miroase a lavanda și a viață
putrezită în labirintul albastru
păsările croncăne dezlănțuind cerul

un dangăt sparge capsula temporală
împingând în gropi oameni îmbrățișând păpușile
împleticite-n alte chipuri

doar într-o singură zi toridă de vară
păpușile învață singure să vorbească
și murmură un imn funebru

intrându-le oamenilor
pe sub piele...

duminică, 7 noiembrie 2010

paloarea altor lumi



peretele de sticlă s-a crăpat
înăuntrul meu intră
o lume învechită- talcioc de suflete sculptate-
iesite din craterele nopții
dau valma prin țăndările plesnite
ca niște muguri proaspeți

(ar trebui să o privești și
să îți închipui o altă lume cu pumnul
încâlcit în gură)

coapsa atinge
trunchiul copacului
din mine
se cutremură trandafiri
pierzându-și candoarea
pe cărările bălăriilor
spinii scutură
umbra nopții

nu mai bat clopotele.

-străine, privește! stau
în gura lumii din subsuori
mi-atârnă aripa de plumb.

sunt prea departe
ecou` amuțit în stâncă
paloarea altor lumi / îmi desena,
în trup, / aripa vie...

joi, 4 noiembrie 2010

Trezește-mi lacrima


Trezește-mi lacrima din vise,
Și ninge, ninge-mi peste ea petale de narcise.
Hai, scaldă-mi ochii iar în roua dimineții,
Și plouă, plouă peste ei răcoarea vieții.

Eliberează-mi gândul zbuciumat.
Privește! Se zbate-n trupu`-mi neînaripat.
Și lasă-mă să-mi cânt tăcerea,
Să-mi caut liniștea și mângâierea,

Strivește-mi lacrima înghețată,
N-o mai lăsa s-atârne, s-atârne blestemată.


Iar de mă chemi, în zori,
Să mă așezi icoană în fereastră,
Eu voi pluti cu lacrimă, cu tot,
spre zarea ta albastră.

prenaşterea

mi-au răsărit stele în talpă şi aștept inima însângerată a orașului de ceară să bată aritmic cu pumnul în piept şi ...