duminică, 31 iulie 2011

un ochi aprins în frunte

ai putea fi jertfa mea
de ape cu irișii albaștrite urmăresc hipnotic
ai genele din frunze răsfirate
ca niște fluturi adormiți
pe culmea de răcoare

îmi sprijin obrazul umezit
de zidul viu al nerăbdării
mi-am tocit ghearele
tot bătând/numărând în piatră

nu vreau să te mai pierd
și stau la pândă și te aștept
să îmi pătrunzi în suflet
ca o lăcustă înflămânzită

dar mi-ai crescut
ca o altă haină pe dedesubt
acolo unde rana înflorea
în oasele albite m-am strâns
și ți-am lăsat pe mal numai tăcerea
să-și plimbe limba de reptilă
c-un ochi aprins în frunte
și celălalt deschis în talpă

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...