portrete în oglindă

la fiecare capăt de drum mă așteaptă
o nouă oglindă cu ușile deschise cu
ferestrele înfundate imaginile se perindă
pătimașe ca niște dansatoare de cabaret îndelung rujate
și cu piciorele ridicate spre satisfacții și desfrâu
o să recompun tristețea bucată cu bucată
ca pe un puzzel uriaș am să mă aplec să o culeg
din paharul veseliei așa udă și tulburată
o să amestec verdele cu roșu albastrul cu galben
și o să picrez iar pomii după ce leg rănile cu rășină
îndes respirația ușoară în agonie profundă și rămân așa cu mâinile
ascunse la spate mi s-a imprimat urma lanțului ruginit

o să mă revolt mereu
mereu o să plec doar ca să am de unde mă întoarce

femeie autistă cu flori putrede în vază captivă între niște coarde
șubrezite ale sufletului îndelung pictat

rătăcitoareo în amurgul violet descântec de nemărginit
îmi strigi că nu exist?
n-am existat vreodată pentru că m-am cioplit din stâncile trezite de valurile urlătoare ale egeei?

ba sunt aici! trăiesc!
un curcubeu mi s-a întipărit pe față.
privește-mi explozia solară la celălalt mal mă așteaptă figurile de ceară
apollo zagreus exegeții zamolxis pan

oglinda mă îndeamnă să mă confund cu mine însumi
să cred că te iubeam
când îți tăiam din plete ca și dalila îți furam putere
și ai rămas un samson tun chilug în mâna dreaptă ții penița
mă îndemni să-ți scriu pe țeastă mii de poeme să le citești în mine
să pătrunzi în urbe cu un surâs empatic iar eu să-ţi întineresc fugar
sub buza ta ironică și lacomă http://youtu.be/2BAR248VRG0