luni, 21 noiembrie 2011

Spune-mi, omule din stele...

Spune-mi , omule din stele,
Gândul meu renaște-n gânduri?
Umbra mea pierdută-aseară,
Stă ascunsă-n mii de rânduri?

Lumea iar mi-o ia-înainte,
Simt suflarea ei nocturnă,
În obraz îi simt un dinte
Și-napoia-mi i-altă umbră.

Timpul, rar, își toarce calea,
Iar clepsidra-și bate bobul.
Însă glasul cel zadarnic,
Azi, șoptește resemnarea:
„Ea-i stăpâna, Tu...doar robul”.

Niciun comentariu:

lumea se va limpezi

aerul s-a curbat sub prezența Luminii oamenii aveau tendința de a se întoarce la capătul drumurilor înfloreau tufele sălbatice a mai trec...