privește, Umbra!
Fericirea își spală fața
în țărână. se scriu istoriile
pe efigii strălucește câte-un nimb
și greierii ne rod din inimi
se prelinge viața su)spin aprins în
firele de lână. ziua de marți
și nopțile de vineri au altă cunună
iar praful se așază-n straturi de argint
peste cărțile nedesfăcute
îmi saltă mâinile umplute cu apă (a)sfințită.
îndreaptă-ți zâmbetul
în soare numai copiii
au în palme surâs de anotimpuri.
tu, doar întinde peste visuri sfoara!
ia-mi inima!
privește! e-aproape semilună...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu