luni, 23 aprilie 2012

fruntea mea


încărunțită în zăpadă și
ochiul de viezure înoată
în oceane de fluturi
găsesc neliniștile tale
brațele mele inerte încearcă să
îți acopere ploaia curată de cioburi
care durere se va chema
nu plânge dragoste a mea răstignită
cu aureolă de licurici sălbatici
lipiți împrejurul sufletului meu
nu plânge
învăluie-te singură cu urma acestor cioturi
în diamante mirosuri plăcute de cimbru și
scorțișoară
perdeaua de mătase te va măcina și
o să te amestece tandru
cu picături de stele
neorânduială a mea
aștept ca un rob
înghenunchiat
primenirea ta doamne
și semnul gurii mele
va vesti lauda ta
dar las nopților zălăg
sărutu meu cast pe trupul neîntregit al
statuilor aztece și strig tulburată ca
apele adâncului
haide
da-mi haină nouă și încălțări de piatră
să nu mai pot umbla
ochii mei treziți
pâlpâiri plăpânde
se topesc apoteotic în licăriri de raze
mulți vor veni doamne
spre a smulge din mâinile tale veșnicia mea
dar nu mă plâng și
am să curg șuvoi neostoit
peste sfântă așteptarea TA

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...