o mie și unu de gânduri

uneori îmbrac o cămașă din sânge
și mă trezesc la celălalt capăt
al visului numărătoarea începe
invers prin ochiul de sticlă
scuip beznă acoperind cerul cu
aripa dreaptă
acolo e locul central
acolo se descompune timpul
în căderi de îngeri
cu buze de toamnă
nici un univers nu
îmi mai cutremură pleoapa
lăcuste placide își așază
gâtul în ghilotină
curând nu va mai fi nimic
nici pietre funerare
nici fluturi de moarte
nici arome de ambre și
voi tuși aritmic ftizic
pe aceleași drumuri de țară
tinerețea nu mă va ocoli
***
în seara asta am să uit
ușa cerului deschisă
va fi iarăși toamnă
o toamnă igrasioasă cu
mormintele golite
***
de azi o să-mi îmbrac
(în miez de anotimpuri)
cămașa de sânge și
o să trag în mine
ca într-o supapă veche
o mie și unu de gânduri