adânc/lăuntrică

nu mă mai încap
toate oglinzile lumii
își sfarmă apele înecându-mi
visele negre cu aripi de cucuvea
încercam să mă înalț părăsind zborul
am sfârtecat cearșaful limpede
în care mi se odihneau oasele și
tu stai nepăsător
asculți
tânguirea mea
trecută
în chip de viață visez
visez alb
tot mai alb cum
mă ademenește moartea
așteptându-mi căderile
cu mâinile cusute
în larg