marți, 4 septembrie 2012

o să plâng grobian. secerată deasupra gropii



ochii mei se vor desprinde o
să plâng grobian secerată deasupra gropii
întunecate adâncul mă va cuprinde? mâinile
mele or să ardă în gura vetrei
am să mă usuc sau poate mă voi naşte nenumită încă
într-o mare de singurătate
aşteptând chipul tău nemângăiere
visată formă să îi dau într-o pustietate de
iluzii zdrobitoare culese de pe aripa de timp
voi pleca într-o noapte cu zorii alunecând
şobolani gigantici mă vor închide
strigându-ţi venirile în sanctuar
o să fie linişte bine îngeri de piatră ascunşi în mulţimea de
răcoare
patetic scârţâit de uşi
ne vor sacrifica
atârnându-ne
seară de seară
întru amintirea Ta

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...