sâmbătă, 8 septembrie 2012

chemare


demult nu mă mai
îmbie cocorii sunt
o puternică aşteptare
a ceva ce nu ai crezut o uşă închisă în
semne de întrebare noaptea parcă m-ar
fi avortat ca pe un şoarece negru fără de simţire
căruia un exaltat i-a cusut aripi de cer
în pântecul mamei stau chircit şi ascult cum se strânge
luna tânguindu-se în descânturi demult
nu mă mai ademenesc
iubirile ţesute în penele păunilor
ce-au amuţit împietriţi într-
o tainică şi neîmblânzită
chemare

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...