sâmbătă, 29 decembrie 2012

lăuntrică

  • lăuntrică


    cu ochii ai acoperit tristeţea
    acestor oameni de zăpadă
    le cad hamurile ca unor manechine trezite
    în forme de carne şi
    eu scormonesc pământul
    în cautarea unor alte trupuri
    nedisecate inseparabile
    tresărind ori de cate ori
    moare câte un dinte


    (dar parcă îţi vine aşa
    să îi priveşti prin apa tulbure a timpului
    forma chipului înecat)...............................stăpâne al meu
    izvorând din adâncul pământului
    îmi aminteşti de multe
    cu trupul tău
    mi-ai căptuşit şi mie
    trupul cu braţele tale
    m-ai smuls ca pe un scut
    pe când îmi căutam părinţii
    şi în inimă îmi aţipeau nişt aripi


Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...