rădăcini@în pas de pasăre

pleoapa!
despre lucruri banale
vorbeşte şi simt pleava unui iris
cutremurat cum o împrăştie vântul
nimic nu îmi mai cere vorba
mocneşte în mine se-ndreaptă
înspre adânc dacă mormântul nu
ar mai avea atâtea pietre
dacă mormântul nu
ar mai  avea atâtea ierburi alese
în rădăcinile crescute
pe cruci
poate că inima mea
ar exista ca o urmă
de zbor ca un pas
de pasăre mută
cu înfloritele copite ţintuite
în potcoave de trifoi
atunci aş ascunde doamne
în umbra din mine
un ins fără de nume un ins încolţit
undeva departe ca o plângere sugrumată
ca un descântec incantat aceloraşi
năprasnice furtuni