foşnetul din tine
o să îţi acopere ochii
e o toamnă absurdă
zic
în prag de moarte
singur cu
umbra ta
îmbrăţişând umbra
cerului
zi după zi
te vei scufunda
şi umărul o să reteze norii
cu pustiul din oase
te vei trezi
ascuns
ca într-o pelerină
plutitoare
în liniştea Ta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu