felinare înalte până la nori
aruncă umbre şi peste
umbre alte umbre
coboară
peste un oraş mort cu
mii de cadavre se
aruncă aşa ca şi cum s-ar arunca
cu bănuţi copiilor la o înmormântare
a unor oameni foarte bogaţi
a unor oameni poleiţi cu aur
care nu mai pot de atâta nobleţe de atâtea
titluri puse în cârcă
încearcă să iasă
din starea asta scorţoasă
măcar acum să îşi dezlege nodul cravatei
măcar acum să poarte şi ei tricouri lejere
cu inscripţii haioase şi o paranteză rotundă
cu două puncte să le zâmbească
măcar acum e linişte pe facebook
din când în când dispare câte unul
dar totuşi e destulă pace şi
ceea ce e şi mai important
e liniştea asta îngrămădită
adunată de preturindeni miroase a mere coapte
şi a mulţumire maximă doar câţiva corbi
fără de aripi câţiva fluturi fără de capete cad
peste grămezile de galbeni în plămânii
oraşului cu multe semne de întrebare
se trezesc tot mai devreme
copiii aleargă sar leapşa desenează
pe trotuarele pustii căsuţe văruite
cu părinţi la poartă şi e un sentiment
aşa plăcut să zâmbeşti
fără de griji
asta-i chiar
ce îşi doreşte România-ţărişoara mea-
nu un alt caţavencu ignorant şi ipocrit
care să ne piardă
iar
şi iar
şi iar
Scrisoarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu