acustică

libertatea albă ca un fluture olog
brutalizat în agonie îmi îmbrățișează
într-un mod complicat umbrele zidite
în umărul nopţii şi eu slobozesc
prin crăpături de suflet
un fel de aripi arse
un fel de aripi fumurii
din care izbucnesc
prin valuri trupuri aspre
neîntrebate nechemate neașteptate
de nimenea ştiute un fel
de chipuri învăluite
în semne mari de întrebare
neasortate parcă
şi pasul meu le-o tot ia înainte
...................................................
ascultă-mă bine Doamne
ascultă-mă pe sub inimă
sub tâmplă nu mă mai zvâcni
nu-mi ridica în ochii de omidă
pumnul într-un ultim strigăt
mă voi întoarce să adorm
în pana obosită a scribului nebun
pe veci să-i fiu un zdrăngănit
de lanțuri ruginite la picioare