de gura lumii
stâlpii porţii tale îngreunaţi
vor deveni suspin al pâinii
când se va deschide geana cerului
de sub pridvor
alte lacrimi aflate-n putrezire
vor ieşi în afară
-plâns efemer-
cu obrazul pătat
cu zâmbetul de clovn
zici
,,stâlpii porţii tale
nici nu mai există,,
zici- ,,har domnului că
m-am născut
atât de aspru
că m-am aflat
aşa de stingher,,
şi
paharul îţi tremură nătâng
gata-gata
să îţi stropească tâmpla
îmbătrânită ca un dangăt
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu