1.visez
că îmi este foarte cald
că el nu mă mai recunoaşte
oamenii mă arată cu degetul
strigându-i las`-o
de-acum nu o
mai poţi aprinde
singură
va arde
2.sunt
un fel de împărat
care încearcă
să cucerească
lacrima ploii
3. mâinile mele se-ntind
se-ntind ca două liane tot
cresc încercând
să te acuprindă
albastrul meu etern
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu