luni, 8 aprilie 2013

neVindecare

un caleidoscop doar atât
o întoarcere de mână şi
lumea se schimbă
după cum vrei tu
femeia o să fie aceeaşi
ca şi până acum cu ferestrele deschise
cu trupul de mărgean te aşteaptă mereu
în miez de noapte pe când tu veşnic rătăcitor
cu ochii vineţii cu haina despuiată cauţi
în grabă un oraş un nume de care să te sprijini
şi te rogi
doamne mă iartă
îţi sufli-n pumni
îţi scuipi în palme şi
iar porneşti dar ea n-o să-nţeleagă
graba asta a ta şi o să te întrebe
pentru ce?
atunci o să îi cauţi
în vene zilele albite
şi o să-i spui c-o strângere de mână
lasă
o să se vindece cândva şi talpa ta
mulţimea o să strige leneş sau poate o să-ţi pună piedci
după cum i-e firea dar tu să laşi ferestrele deschise.
n-am zis că o să te
înalbăstresc?

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...