joi, 13 iunie 2013

dincolo de umbră

pe strada liliecilor numărul cinci
luminile se sting în oameni
spun asta asumându-mi criticile toate
desfac lanţul de după gâtul nopţii
şi mă aplec mult
asupra aceluiaşi ecran-gigant
mă iau de mână cu toate umbrele mele
dansăm dansăm pe cioburi vii de sticlă
apoi le alin cântându-le arpegii greierii mă-ngână
le povestesc despre bătrânul far
înfipt în trupul sfârtecat al mării
cum îşi înmuia mâinile în cerneală
acoperindu-mi cerul
despre bătrâna de la ultimul etaj
care sângera ascuţindu-se neîncetat
lăsa nişte semne ciudate
pe deasupra altor semne
un fel de cicatrici disgraţioase
ca nişte omizi brusc îngrăşate
peste un zid foarte înalt
,,să nu mă uite!,,
zicea ea
,,să nu mă uite!!!
ce poate fi mai trist
decât un om uitat
o-ntreagă viaţă
dincolo de umbra
răstignită pe un gard? ,,

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...