sâmbătă, 22 iunie 2013

orasul meu



nu mai respiră
de când am plecat
e asemenea unul bărbat
mult prea străin
cu gâtul înfundat şi
eu curg de-a lungul
pereților umezi
ies prin bătăturile nopții
cu mâinile adânc împlântate
în măduva castanilor tineri
e semn că sunt încă aici
că ai putea fi tu veșnicia
spre care prea mult
m-am aplecat

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...