sâmbătă, 15 iunie 2013

când mama devenea femeie

în fiecare seară mama îşi frângea în trup toate pâinile
care i-ar mai fi rămas până la sfârșit
descoperea şi ea cărările întortocheate ale somnului
când era primăvară nu trebuia decât să lase fluturii vărgați
să o acopere şi de aceea îi tot ademenea cu picături de sânge
strecurate înadins printre ferestre
alteori se întrista și devenea dintr-o data femeie
îşi retrăia toată viaţă clădită
într-un mod spontan
într-o casă uitată
(fără de ferestre) cu perdele ciuruite forfotind
fluturii obosesc plutind haotic
pe deasupra ulicioarei nesfârșite
unde n-a mai călcat picior de om
din când în când mama se trezeşte
îmi adună hainele abandonate
şi râde aşa copilărește până 

se împuținează la trup și la suflet
apoi priveşte peste apa infinitului
departe/dincolo/în ţara umbrelor de ceară
a început din nou să plouă
cu fluturi vărgaţi 

reîntregind nisipul
peste unghiile mele nemăsurate

care începeau să frigă

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...