joi, 24 octombrie 2013

ziua trecea


pâlpâind
din genele prea groase
omul de dincolo
de timp
întindea o mână
prin sforile zimțate
greieri de foc
i se așezau pe frunte
cerându-i adăpost
nălucile împrumutau lampadare
și se topeau
în sunetul nopții
sunetul se alungea
se alungea
ca un muget
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...

  • sub doua semne
    uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-...
  • ...ieşim noi cumva spre lumină
    păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea...
  • Silozurile
    Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...