acum.
mă uit pe furiș prin fereastra timpului mama
își potrivește bine mâinile de ceară apoi
piaptănă alene părul și mă privește stins
îmi face semn prin norul de ceață
să o las
aici e totul bine
nu se mai aud pocnituri
din bice oamenii
au alte preocupări
nu mai sunt așa de
atenți la detalii
aici poți să fii tu
cu adevărat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu