lumina asta foarte albă
îmi intră în carne
într-o liniște profundă
-aici și acum- înlăuntrul acestor veacuri
intru și eu împrejmuită de spaimele mele-
copile cu obrazul rotund
falsă îmi este pudoarea
doamne ține
ochii mei la distanță
în albeața cireșelor de mai
roșul meu
ce să mai însemneze trecutului?
palmă peste palmă
vocea mea
peste vocea anilor
alterată
lumina mea albă
lumina mea-eu-l meu zvâcnind
în adevăr despre nimicuri
sanctuar
...cor de zeițe
suspinând...
am umbra ochilor despicată
am umbra îi strig:
fericire-tu-clipă-de-o-iarnă
grindă învechită sub vechiulmormântperseverentăgândașezând
...............................................
cântă-mi cobzare
cu gură de lup
strig dregându-mi glasul
după uitare
cântă-mi în umbrele mele
crescute-n afară
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu