mi se părea că trebuie
să îndulcim noi apele cu sulf
plase întinzânde
peştilor orbiţi de ştiri contrafăcute
într-o ultimă amăgire
amanetam pe nimicuri
aripi străvezii şi ochii
de fluturi
înecaţi
totul
e un mare joc
zic totul
e un tărâm
al focurilor sacre
purificându-ne gândul
arcuri
suliţe
săgeţi
traversează
cerul -împlinire a unui vis/ scrisoare de demult
din celelalte tărâmuri în care pământul
se prefăcea în pulbere
de neiertat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu