Plouă azi

(din volumul ,,Lumea din oglindă,,)
Plouă azi ca niciodată,
Ploaie verde și curată,
Trupul tău își pierde tâmpla,
Când privirea mea s-arată.

Strigi să-ți mângâie privirea,
Plânge vadul în neștire,
Ochiul lui se oglindește
În albastra nemurire.

Tâmpla albă ca de var
Se desprinde din lumină,
Moartă ți-e iubita iar
Aștepți viața cristalină.

Să coboare peste dânsa
Seva venelor curate,
Treacă viața ta-n ființa-i
Prin ființa ta sculptată.

Plouă azi ca niciodată,
Plouă în grădina verde,
Apa lumii-i luminată,
Şi iubirea nu se pierde.

Picură din cer lumină,
Iar iubita cea de aseară,
Îngenunche, în grădină,
Ruga ei se înfioară.

Plouă încet și nu s-aude,
Dar nici vadul nu s-arată,
Plouă peste trupul nostru,
Ploaia cea de altădată....