sâmbătă, 8 martie 2014

socluri fără de statuii

mă recompun
 cărămidă cu cărămidă
ca un templu aztec
din care zeii au zburat
înghiţindu-şi aripile cernite
fluturii îmi sunt captivii
de la margine de timp
trup în al lor trup
 lumininile mă nasc
într-o nouă sferă
mă reclădesc
acoperindu-mi umerii de granit

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...