vineri, 30 ianuarie 2015

vita brevis

se îndurerează iar lemnul crucii
o altă duminică a mai trecut
mângâietoare îmi sunt așteptările
doamne al meu
rămâi cel de demult
nu mă mai pierde

se zbuciumă glasu-mi
în limbă de clopot
Te caut şi Te strig
de veacuri ,,sunt,, nu
mă mai pierde
prin râuri de cețuri
înspre un alt cer
fără de noapte
mi-atârnă venele
prin ochiul de sânge
a întuneric amuțind

miercuri, 28 ianuarie 2015

trebuie



mă dezbrac în lumina
faptelor mele caut
oasele de fum
oameni cu zâmbetul pătat
mă îndeamnă să trăiesc
oameni cu mâinile astupate
mă roagă să nu cer
vieților nici
o vină
trag linie adâncă
peste palma trăirilor mele
a mai rămas doar
ceața asta
care ne desparte
incoerentul destin
scuip ochiul limfatic
-trebuie-îmi zic
trebuie să îmi găsesc
o altă ţară trebuie să
o iau pe un alt drum

marți, 27 ianuarie 2015

cv

    Membra a Societatii Culturale Junimea 90  . Iasi
  • Publicatii : volume de poezii:
  • 1),,Lumea din oglinda,,
  • 2) ,,Surasul meu gothic,,
  • 3) ,,Urme vechi,,
  • 4),,Zbor sihastru,,
  • 5) ,,La marginea tacerii,,
  • 6) ,,Zbatere de pleoape,,
  • 7) Dialog poetic:,,Contraria,,  
  •  8) ,,Femeia cruciat,,- volum de poezie bilingv(romana-rngleza)http://www.blurb.com/books/4953393-femeia-cruciat-trilogie-gothica-the-woman-crusader  publicat in   Canada.http://poetry-dorina-neculce.blogspot.ro/
  • Aparitie in ,,Catalogul scriitorilor romani de dupa 1989,, Editura Socrate, 2014
  • Volum de proza scutra:1) ,,Daca as putea strabate timpul,,  
  • ,,Cu oamenii lui Dumnezeu,, publicata in Canadahttp://www.blurb.com/b/5346550-cu-oamenii-lui-dumnezeu?pid=New 
  • Antologii:1) ,,Iarna,, 2009-debut prin Universul Prieteniei, Iasi
  • 2) ,,Insemne,, 2010, site-ul Casa Gandului,,
  • 3) ,,Meridiane lirice,, 2012-Armonii Culturale,,
  • 4) Arta de a fi uman @ The art to be human,,2013- Antologii internationale publicate in  Canada.
  • 5) ,,Vade mecum,, proiect sustinut de site-ul Promovarea Romaniei. Proiect coordonat de Dorina Neculce si Rameel. Premii literare: Premiul II-Concurs national-Haiku,2010, organizat de Universul PrietenieiPremiul III-Concurs national de poezie, 2012-organizat de Revista ,,Noi, nu!,, din Cluj. Publicatii:  reviste: ,,Oglinda literara,,   ,,Feed-Back,,  ,,Faleze de piatra,,   ,,Sintagme literare,,   ,,Armonii culturale,,  ,,Blogul lui Marian Ifrim,,  ,,Melodium,,  ,.Revista AVA,,  ,,Revista Cervantes,,  etc.
  • REVISTA CUIB-NEST-NIDO ANV-NR.15 MARTIE 2013 ,,  ,,
    Revista Literara Dor de Dor ,,  
     Nomen Artis - numarul 21 
    Galeria Casa Arte şi Laura Lucia Mihalca
    • si unele site-uri literare, cel mai reprezentativ ,,Cititor de proza,,.

    vineri, 16 ianuarie 2015

    ne)re)naşterea

    am rămas cu privirile întoarse
    printre ierburi amare
    şi rădăcini gândesc
    apostolic:
    ,,sunt,,  melancolică
    din tată în fiu
    scriu epistole ciudate
    pe sub pielea mea cutanată
    stau
    cu spatele rezemat
    de urechea întredeschisă
    a cerului şi
    evadez secular
    nemaifăcându-mi temele
    de suflet
    sărbătoresc
    o nouă înviere
    sub cupola spartă
    a unui alt neam

    joi, 15 ianuarie 2015

    maternă

    mama s-a îmbrăcat
    în straie de lumini
    a coborât până la râu
    să mai vadă o dată
    cum mor mioarele
    pe când
    flutură
    deasupra
    satului
    steagul alb

    ,,libertate!!!,, strigăm noi
    copiii destupând pământul
    ,,egalitate!!,, ne răspund mioarele
    cu răsuflarea sugrumată
    pătrund în amintirea
    unor fapte
    despre care nu
    am mai putut scrie
    de peste un an
    mama s-a aşezat
    lângă nucul
    de la poartă
    crescându-mi
    literele în palmă


    miercuri, 14 ianuarie 2015

    zădarnic

    mă ascund printre valurile
    negre ale râului
    uitat
    în copilărie
    merg pe
    aceiaşi cărare
    cu munţii

    vrei să mă asculţi?

    ,,fata asta
    de atunci de
    demult,,: cântă strigă spală citeşte scrie plânge
    se destramă ca un fuior
    din care trag mâini
    necunoscute


    varianta 2

     zadarnic

    mă ascund
    alăturea cu cerul
    în râul din care am evadat
    sclipirilor de oase.

    închipuiri
    îmi tulbură vederea..

    vrei să asculți?

    ,,fata asta cu ochii adânc
    săpați în mare, fata asta
    uitată de demult cântă,
    strigă, spală, scrie, citește,
    plânge cu lacrimi de noapte și
    se destramă
    ca un fuior
    din care trag
    mâini
    necunoscute,,.

    nedumerire

    dacă o să îi adaug şi
    puţin piper
    produsul acesta
    necunoscut
    s-ar putea renumi
    speranţă

    dacă
    am să mă învăţ
    pe degete
    cum să plâng
    fără prea multe
    scâncete astupându-i
    cârtiţei gura
    cu mormane de pământ
    poate

    o să înţeleg
    şi eu de ce
    mă proptesc
    uneori în hohote
    încercând
    să-i dau vieţii
     alt curs

    vineri, 9 ianuarie 2015

    Pantea-miliţianu'

    o mână uriaşă trage perdeaua îngălbenită, de peste timp.
    oamenii mei de ceară se dezmorţesc învelindu-şi cu palmele deschise golurile din suflet.
    camera de la drum e încălzită.
    pătrund cu paşi de copil. miroase a colaci rumeni şi a sentimente învechite.

    aud glasuri.

    -măcar anul ăsta să îl sărbătorim aşa cum trebuie, că la anu'...cine ştie ce o mai fi, zice tata, pregătind sticla cu rachiu ars.
    ,,bine că nu o venit Pantea , miliţianu' şi la noi,,. nu prea ştiam dacă o să pot spune că tata nu e acasă, că a plecat la Mileanca, la bunici, pentru că Pantea parcă are nişte sfredele în loc de ochi şi te face să spui totul-totul, ca la carte.

    Pantea era miliţianul obez al comunei, de care ne temeam noi, copiii satelor, cu motiv sau fără de motiv.

    -morţii mamei voastre, striga el ca apucat, voi sunteţi aceia de la câmp!! eeeiiii, lasă că vă pun eu ,,chelea-n băţ,,. bandiţilor!...că voi nu ştiţi di frică, futu-v-am sî vă fut di nimernici. voi sunteţi ca animalele sălbatice, o luaţi aşa, pi de-a dreptul...şi gâfia transpirat, încruntat, adresându-se nimănui şi totuşi tuturor.

    noi o luam repede ,,la picior,, cu capul în pământ.
    cred că erau primele noastre lecţii de umilinţă învăţate.

    uneori mamele ne speriau:
    -ei,  lasă că o să vedeţi voi dacă nu ascultaţi şi o luaţi de bezmetici peste câmp. n-o da el Pantea peste voi, oare? ş-atuncia o să fie vai de voi.
    gândul că o să vedem ceafa groasă şi trupul burtos a lui Pantea pe uliţele satului ne mai lua din elan, dar după o ora-două eram cu toţii, ca o hoardă de mici tătari, alergând şi strigând pe uliţele satului, jucându-ne prin colbul călduţ şi fin ca nisipul.

    -o dată, povestea unul dintre noi, l-am văzut pe Pantea cum îl bătea pe Gagarin pentru că nu merge la şcoală, şi îl pocnea cu un bici împletit în zece peste faţă...şi îl pocnea...aşa sărea sângele din faţa lui Gagarin peste epoleţii lu' Pantea. şi tot îi trăgea, nu se lăsa...
    -hă-hă-hă, râdeam noi, ci-o să îţi facă ţîe, că tu nici cât Gagarin nu mergi la şcoală, oi Gică. nu plânge tot timpu'  mătuşa Duntrăchiţa că nu vrei să înveţi diloc?
    -di la cine să învăţ? ci să învăţ? eu vreau s-ajung cântăreţ ca Dolănescu. mai ghini ascult ,,Preferata,, la mătuşa Lenţa şî învăţ cântici noi. eeeaaa, nu mai pot eu di Pantea, burtosu draculu', numai sî vină că îi arăt eu lui.
    şi Gică a lui moş Dumitrachi ridica punmul mic, înnegrit şi crăpat de muncă, spre imaginarul ,,duşman,, al copiilor.

    -cine ajunge ultimul la ciment e cel mai prost...

    şi ne întreceam într-o fugă nebună, parcă fugăriţi de fantoma hidoasă a miliţianului.

    într-una din zile Pantea a venit şi la noi. l-a ridicat pe tata, deşi era ,,prietenul lui cel mai bun,,.
    -tovarăşu'Nică în sus, tovarăşu' Nică în jos. Pantea avea nevoie mereu de căruţa lu' tovarăşu' Nică şi de serviciile neplătite ale lui. dar de data asta nu mai era tovarăşu' Nică. tata devenise tovarăşu' Epure şi Pantea îl privea furios îl înjura în faţa noastră şi l-a luat ,,pe sus,, să îl ancheteze pentru o presupusă fraudă cu nişte stâlpi de ciment pe care tata şi-i făcuse cu mâna lui pentru a ridica un gard de sârmă.
    era primul gard de sârmă din satul Neculce şi unii consăteni ,,binevoitori,, l-au turnat pe tata-veneticu' de la Balta Arsă(cum numeau ei satul Mileanca), la miliţie că i-a furat de la lipovenii care construiau Barajul Negreni..
    pentru minciuna asta tata a stat două nopţi într-o fântână din faţa postului de miliţie, suspendat de un lanţ şi scufundat până la brîu în apa aceea foarte rece, pentru că era pe la sfârşitul unei toamnei.

    când a venit acasă, tata era complet alb şi avea o barbă crescută până la brâu.
    noi nici nu îl mai cunoşteam şi plângeam după tatăl nostru ,,cel adevătat,,.
    tata a plâns, s-a bărbierit, a redevenit ,,tata cel adevătat,, şi după un an de zile a murit zdrobit de o puternică depresie.
    a trăit umilinţa, şocul şi nedreptatea omului pedepsit ,,din auzite,,.

    după un timp s-a dovedit ca tata nu a fost vinovat pentru că mama a chemat miliţianul acasă, a înjurat apăsat de câteva ori şi i-a arătat cofrajul, cimentul, pietrişul pe care l-au folosit . a suflecat mânicile bluzei şi în faţa asudatului miliţian a ,,fabricat cu ciudă şi durere,, câţiva stâlpi.
    era prea târziu. tatăl meu se stingea din cauza unui cioMăgar cu nume de miliţian.

    recent am auzit că burtosul miliţian încă trăieşte printr-un sat de lângă Truşeşti, Botoşani şi se laudă cu nelegiuirile lui din tinereţe, cu pedepsitul ,,nenorociţilor,, în fântâna buclucaşă, iar ,,nazişti,, cu chipuri de bestii, râd şi se bat pe burtă simţindu-se ei cresând pe sub pielea putredă a miliţianului Pantea, aplaudă şi apreciază atrocităţi şi nedreptăţi comise de o bestie cu chip de om, ca mai toţi miliţienii de pe vremea aceea.

    nu doresc să fie păsuiţi cei care comit fapte în afara legii, vreau doar ca oamenii aflaţi în măsură să judece alţi oameni să o facă drept, cu responsabilitate şi profesionalism.
    să fie eliminate brutele cu chip de bestie şi creier cît o nucă.
    .....................................................................................................................................................
    aud glasuri.
    e noaptea de anul nou.
    -să începem de la nenea Nică, strigă şeful bandei. doar pentru el am venit atâta drum...
    acordeonul răsună în ograda noastră. flăcăii ură cu glasuri de tunet. fetele mătuşii Butnariţa, venite tocmai de la Constanţa, stau la noi, în casa cea mare, pe marginea patului şi aşteapta să intre flăcăii, să le invite la dans.

    -la noi tataia s-a culcat de mult, naşule! stăm şi noi la mata, să vedem benzile.
    -staţi, staţi!  măcar anu' ista să ne fie şi nouă ghini, că la anu'...cine ştie? casa noastră e şi a voastră, fetelor, aiasta să ştiţi.
    rânjetul miliţianului Pantea îşi face loc prin buclele de timp
    -mama voastră de pârliţi, voi sîntiţi din aciia di la câmp!!
    şi lanţul fântânii zdrăngăne ca o înjurătură peste capetele noastre.



    ermetică

    îmi strâng sângele
    pe deget
    sângele meu lăsă
    nişte semne
    săpate adânc
    dincolo
    de mine
    nu mai trece nimeni.
    am așezat scut
    între nume
    şi cuvânt.

    Sfâșietoare nepotrivire

    prin tine treceam inconfundabilă stare de bine când se numără anii sorții şi stam cu palmele încrucișate înapoia ușilor...