o femeie cu mâinile masive
îmi decopertează cerul
rămân ca un simplu labirint
fără de minotaur
cărările îmi sunt astupate
clopote bat
chemările se întețesc
nu mai e nimeni
pe un alt drum
al crucii
glasuri se răstignesc
gurile sugrumă
îmi cresc ochi
sunt iară femeie
am mâinile masive
STRIGĂTUL MĂ ASTUPĂ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu