marți, 8 septembrie 2015

reînviind pământul

urmele pașilor mei
adânc scufundate
în cenușa fierbinte
(numele lui cain)
mă trec-întindere sticloasă-
peste alt zid şi
caut cu mâinile rănite
ochii pierduţi
sub caldarâm
ţintuiesc
scâncete imperceptibile
scrâșnete voite
aruncături de sulițe
-cuvintele astea-
reînviind pământul
mă strigă
mă cută
ca pe un nume destrămat
din perdeaua norilor
de fum
ramură cu ramură
piatră peste piatră

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...