mi-am pus frumuseţea în cârje
încă o seară
de neuitat
martir
militant
pe drumul
spre linia întâi
privesc
înspre moarte
cu un fel de sfială
să fie aceeaşi
care mi-a furat
părinţii
să fie acelaşi
trist fatal
nefast legământ
care ne târâie umbra
pe umeri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu