am învățat predestinarea
până la cea din urmă treaptă
cobor sau urc atât de evaziv
îmi apare adevărul încât
gândesc în visul altora
dar trăiesc în emoțiile mele
zbor sau cad de deasupra lumii
într-un oraș cu porțile închise
şi toate astea au fost nu
așteptate nici pregătite
ci am fost surprinsă
de tunetul vocilor străine
pe când îmi rosteam
ultimul cuvânt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu