la mine-n frunte s-a mutat,
și-mi ticăie secundele deșarte.
tăcerea mea te-a așteptat.
cu palmele de jar aș arde pragul
ce ne-a-însemnat în ochi uitarea
și numai ție ți-aș cânta de dragul
a tot ce ne cânta, odată, marea...
privește-mă în ochiul de mărgean!
nu întoarce iar privirea,
(coboară de pe soclu-ți marmorean)
să-ți desenez pe trup
iertarea sau iubirea.
sunt eu, pierduta de demult,
găsită-n visuri de smarald,
sunt eu, și iarăși pasul ți-l ascult,
când mă petreci pe-al înserării prag.
dar mă răsfir în umbra ruginită,
pe chipul tău de zeu aztec
m-aștern ca ploaia nesfârșită
și mâinile prin taine le petrec.
ce ne-a-însemnat în ochi uitarea
și numai ție ți-aș cânta de dragul
a tot ce ne cânta, odată, marea...
privește-mă în ochiul de mărgean!
nu întoarce iar privirea,
(coboară de pe soclu-ți marmorean)
să-ți desenez pe trup
iertarea sau iubirea.
sunt eu, pierduta de demult,
găsită-n visuri de smarald,
sunt eu, și iarăși pasul ți-l ascult,
când mă petreci pe-al înserării prag.
dar mă răsfir în umbra ruginită,
pe chipul tău de zeu aztec
m-aștern ca ploaia nesfârșită
și mâinile prin taine le petrec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu