acum
am şi plecat
cu privirile întoarse
auzeam murmurul nestins
al globurilor de stele
de ce sunt trişti
oamenii întrebam
când le pleacă amintirile
în zbor ca dintr-un cuib
răsădit
în piatră
caut urma cuvintelor mele voi
nu mă mai puteţi urmări
de la o vreme
am devenit o ceaţă întinsă şi deasă
scriu poeme încâlcite
necitite
în braille
caut un cântec
de nimeni
ştiut pentru mine
Totul
e încă prea scump
lucruri nefolositoare licăresc
fantomatic
la umbra zilelor mele
ca nişte firide adânc
săpate în imensul semn
de întrebare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu