vineri, 1 ianuarie 2016

Măiastră Pasăre Albastră

Și niciodată să nu-l uiți,
să te strecori la el în gânduri,
iar când va crede că-l săruți,
să-i sufli vraja ta de scânduri.

Să-l prinzi cu fire de oțel,
de subsuori.
Și să-l privești de sub penel,
de multe ori,
Privirea ta să-i dea fiori.

&&&

Măiestră pasăre albastră
cu chip de menestrel,
Hai, lasă-i sufletul afară,
De ce îl ții cu fire de oțel
Legat de tine-n fiecare seară?

&&&

Dar ție nici nu-ți pasă.
(E suflet, oare? Sau ești...tu?)
Și-atunci, te-întrebi nedumerit:
-De ce-ar mai vrea să iasă,
Dacă-într-o zi s-a prins în plasă?

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...