miercuri, 24 februarie 2016

acomodări de vremuri grele

cât de sus crezi tu
că pot să mă înălța
lumină din a mea lumină
îmi apari aproape ca o apă cristalină și
pură cu degetele arzând
ultrasensibilă
în plină zi mă poți întoarce
din drumul meu
cu sandale prăfuite
îți simt și furtunile care vor veni
negreșit dar nu mă mai sperie
nici febra aftoasă
nici durerea spinului din coastă
nimic din toate astea
nu pot să mă mai rănească



Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...