vineri, 29 iulie 2016

desene pe asfalt

soarele era prea roșu strălucea
îndemna la fericire
copiii desenau inimi pe sub asfalt
își ștergeau sudoarea de pe frunte
cu mâinile murdare pictau tablouri abstracte
învățătoarea le zâmbea enigmatic
privea în zare și ascundea câte un zâmbet
pentru amintiri avea fața subțire ochii palizi
sub piept cămașa o străpungea până la sânge
se putea privi în raza cerului
era mulțumită de gura ei măruntă
bine conturată când cineva bătea cuiele în gard
sunetul sumbru i se oprea în tâmplă
și nu știa de ce un copil se ridica până la cer
o îndemna încet să plângă
strângea boabe de lacrimi
și se vedea în fiecare
...........................................................
deodată cerul s-a întunecat
învățătoarei i-a tresărit chipul
pe sub asfalt copiii iau cârpe umezite
să-i șteargă trupul încep de la picioare
dar ea imploră să-i lase măcar gura
de mestecat cuvinte

Niciun comentariu:

ermetică

suntem închiși în cercuri de foc tăcerile noastre se întretaie în cuțite de cuvinte aruncate pe asfalt încă nu s-a împlinit sorocul Doa...