sâmbătă, 8 octombrie 2016

dragă Lume

simt că mă asemăn
din ce în ce mai mult cu tine
amintindu-mi toate grijile tale
oare mă mai poți tu auzi
pentru că nu
mă mai recunosc
decât în ceva
foarte vag
cioplit
ca un templu
dărâmat cu
umerii aplecați
ascult pasul tău cadențat
-cât de nemiloasă-
mă simt Iubire
diluată
prin inimă
de piatră.

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...