miercuri, 16 noiembrie 2016

un fulger peste față


îți urmăream frenetic ieșirile
erai prea obosit, cu chipul răvășit, încă
purtai cămașa neagră, sfâșiată
mă îndesai sub piele
bătând cu pumnul împietrit
ca să îmi oprești arhanghelii pe cer
sau să îmi scrii cu litere de sânge
anoste bilețele despre moartea
cu glugă și copii în pântec
 
îmi așezi pentru o secundă
inima în palmă să-ți simt neliniștile
mă petreceai prin porțile de fum

pasul meu o lua înainte și
tu alergai cu tălpile bășicate
pe nisipul înstelat ca să îmi simți bătăile
prea sacadate ale pleoapei atârnânde

-e timpul copilăriei mele, zic,
trage-ți un fulger peste față!

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...