foșnetul din tine
o să îți acopere ochii
în prag de noapte
singur cu umbra ta
îmbrățișând umbra cerului
întunericul o să se scurgă
străveziu
zi după zi
te vei scufunda în propria lumină
şi umărul o să reteze nourii
cu pocniturile din oase
te vei trezi ascuns
ca într-o pelerină
plutitoare
în liniştea Ta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu