Iar îmi stă străjer la poartă, diafanul liliac,
Și-mi aduce-o veste-n grabă
De la dragul cel mai drag...
Când amurgu-și lasă trena peste zarea viorie,
Simt parfum îmbătător
E parfumul florii-flutur
ce m-așteaptă la izvor...
E miros de liliac, ce nu am uitat aseară,
Să ți-l scutur în ceardac
și să-ți spun că-i primăvară.
Azi, mă cheamă să îi caut floarea plină de noroc,
Care strânge, cu iubire, inimioare la un loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu