sâmbătă, 7 ianuarie 2017

taine

 (Cutreier locuri sacre, fără cer,
Pe unde n-a călcat nici umbra de mister )

În jalnice ecouri neiertate,
Și zidul a-început să plângă,
Se zbat în mine păsări neînaripate,
Zăpadă mă sufocă și-mi trece peste tâmplă.

Deschide moartea ochiu-i hâtru
Învinețit și stors de ură,
Așază-n umbră trupu`-i mândru,
M-acoperă cu crengi și zgură..

Apoi își trage-n altă umbră chipul
Și mă privește cu-împăcare,
Tușește risipindu-și trupul
În taina umbrei călătoare.



Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...