sâmbătă, 18 martie 2017

în pasul de fugară


în paginile evangheliei
îmbrăcată în piele de șarpe
apostolii reînviază
arhanghelii se desprind ușor
din vitralii
ascultăm cântări angeline
în palmele noastre sudate
vorbește tăcerea altor veacuri

oameni umbriți cu gene țesute
culeg rugăciuni pe un alt drum al crucii
nu mai urcă nimeni
în ei îmi fac un culcuș mai cald
să îmi adorm copiii
cu glas de sclavă
murmur imperceptibil
cântecul nopților până aud tropotul zilei
cu potcoave ruginite
suspin apoi plânsetul meu
ia formă de șoaptă
sub talpa cerului respir

te caut în pasul de fugară
ca pe o piesa de puzzle
care mi-ar întregi tabloul
care se conturează
în cercuri de foc

Niciun comentariu:

Tot întrebându-mă

Înfiptă într-o nerăbdare de demult aștept cu tălpile de foc- e ca şi cum aș avea un bandaj în jurul capului amor...