duminică, 19 martie 2017

în trecere

Resemnările, toate, se fac ghem: 
fir de păianjen descântat; 
de strigi, vocea ţi se pierde în hău fără margini... 
mai rămâne doar sărutul uitat pe frunze de arţar. 
 
Priveşti şi taci, -
pleoapa se zbate în oglindă. 
În râul spumegat de nuferi, 
eternul sugrumă țesut cu fire de mătase. 
 
Pe lângă trup se şterge un gând de înserare 
şi mă aprind, clepsidră, să dorm..., să număr..., să tac... 
 
Tu treci. Tu treci şi strângi àripa 
în pumnul îngheţat – trofeu albastru fără mal... (Dorina Neculce)

Niciun comentariu:

prenaşterea

mi-au răsărit stele în talpă şi aștept inima însângerată a orașului de ceară să bată aritmic cu pumnul în piept şi ...