sâmbătă, 18 martie 2017

linişte



...și câtă liniște am cules
din întunericul acela parțial
mi-am făcut plasă de suflete
unul ție unul mie
număram cu ochii încleștați
pe cadranul fierbinte
umbrele dansau
împrejurul nostru
ca niște tablouri
sperietori ale morții
pășim pe colțul umbrelor
ne întindem pieile la soare
desenându-ne în trup
florile mării
și gândim că dimineața nu e
decât o iluzie

Niciun comentariu:

metamorfoze

cu picături metalice morfina se prelinge în vene cu un scârțâit secular furioși trecem o dată și încă o dată prin fiori de cian...