joi, 23 martie 2017

prenaşterea




mi-au răsărit stele în talpă şi
aștept inima însângerată
a orașului de ceară să bată aritmic
cu pumnul în piept şi
să îmi găsească oamenii
cu obrazul amestecat

voi trece prin cercul lor de foc lăsând
neîntunericul să mă cuprindă
întrecându-mi trupul
ochii mei vor curge în fire subţiri
lasere pârjolitoare scurtcircuitând
câte o cărămidă din burta lor imensă şi sticloasă
se vor auzi aplauze prelungi

cu mâinile ridicate
va muri un popor şi ni
se va cere să respirăm ușor şă pășim cadențat
cu mâinile la spate în ropot de timp să ne pierdem
ca şi cum am lasă doar pământul atârnând ghirlande
de hohote

aerul va pătrunde asfixiind cu dragostea lui
ceea ce a mai rămas în
veșmântul de lut
(sunet impudic de caval) şi
balul mascat din dosul măștilor vlăguite
ne va purta în ritmul frunzelor moarte

acum încă gândesc
limpede şi lin
prin trupul desprins
prefăcându-mă drum aspru prăfuit
aşa acum mă şi
puteţi călca într-o formă incipientă până
voi avea mâini şi picioare

Niciun comentariu:

amintiri

  Astăzi am o stare ciudată, de parcă mi s-a întors cineva uitat de demult într-o buclă de spațiu şi timp suspendat şi alergă prin mine, f...