duminică, 19 martie 2017

vremea zborului înecat





voi săpa sub adâncuri o secetă
prin mărăcini mă voi pierde
ca într-o tristețe cu mâinile legate,
cu buze aftoase şi defectul sânilor astupat
când nu mă mai cunoaște nimeni la marginea
liniștilor de argint din care mă voi desprinde peste
zările albastre știind că
nu
se vor mai întoarce acele bucurii uitate
-depozit al copilăriei mele- şi
nu voi putea trage spini
din pieptul iubirii
n-ai să mai poţi auzi glasul
tot mai stins ochiul se va zbate aritmic
ticăind a întuneric în inima pământului
numai tăcerea mea te va chema
strângând părerile de rău
străfulgerând prin goluri
numele strivit sub un alt adăpost
căci iată
a venit vremea zborului
înecat în trup de pasăre mută


Niciun comentariu:

doi dinţi din faţă

doi dinţi din faţă trecem printre linii ascuțite în semne literare trecem peste un pământ de fluturi congelați tropăim cerându-ne dreptu...