caut cerul meu de gând,
cerul meu cu mii de stele,
stele ce s-aprind râzând,
dar sunt stele?
sau doar lacrimi surâzând?
amintiri în pasuri grele?
vad curgând,..curgând...
peste visuri efemere,
apunând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori simt gustul apei de cristal ca pe o ploaie vaporoasă în care m-am amestecat până la cel din urmă verde confundându-... -
păianjenul îmi înfășura o pânză împrejurul gurii scuipând-o în grimase mă fixa hipnotic. amintirile începea... -
Drumul până la şcoală şi înapoi, era o adevărată corvoadă pentru mine şi fratele meu, Ionel. Totul devenea şi mai complicat, în special, în ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu