duminică, 11 iunie 2017

Femeia din oglindă

De ieri, obrazul meu a înflorit în nufăr galben.
Inima a început să muște nesățios din trupul cerului.
Sufletul se va trezi încorsetat în așteptare.

Femeia din oglindă îmi zâmbește prin
chiparoșii de sub frunte.

Ochii ei sunt oglinzile mele.Imaginile se bifurcă.
Viața se scaldă în apa ochiului, netezindu-și formele.
Noaptea mi se zbate în ochiul stâng, fulgerând.
Vreau să împac lumea toată pentru o eternitate.
Îmi trec peste obraz acele anotimpuri din răscruce.

Gândul...

Doar gândul a mai rămas pe marginea din mine.
Astup urechile cu degetele îndoliate.
Vântul îmi smulge mantia albastră.
Femeia din oglindă îmi face semne să m-acopăr...
Ascult docilă umilința și nimicul...

Niciun comentariu:

dincolo de umbră

desfac lanțul de după gâtul nopții mă aplec asupra aceluiași ecran-gigant luându-mă de mână cu toate umbrele mele da...